The Hat Butcher. Pălării custom made. Cu autoironie în pălărie.

Dacă vrei să vezi direct interviul video cu Octav, făcătorul de pălării custom made (are 9 minute), îl găsești la sfârșitul articolului, AICI.

Adi: Cum pronunți?

Octav: The Hat Butcher.

Adi: The Hat Bucher? Am zis cât de cât romglezește? 

Octav: …chiar mă gândeam să-l schimb.

Adi: Dar ce nu-ți place la el?

Octav: Încă îmi place. Doar că… cred că, de fapt și de drept, mi-am dat seama că mai degrabă vizual, chestia aia nu mai îmi place. Aș vrea s-o schimb. Dar, iarăși, sunt 10 ani în care s-a rulat chestia aia și mi-e frică că dacă o schimb… 

Adi: Ai zice că brandul tău, The Hat Butcher, are umor?

Octav: La început, multă lume a crezut că sunt măcelar, la propriu și la figurat, pentru că vedeau alăturarea de „hat” și „butcher” și se gândeau că are de fapt ceva legătură cu măcelăritul, cu carnea. Dar, na… Eu, personal, n-am înțeles de ce te-ai duce în direcția aia! Dacă ai vedea logoul ăsta, când pe pagină sunt pălării, sunt chestii dedicate… Știi, mi s-a zis, adică chiar mi s-a zis treaba asta, știi? Pentru că, dacă stai să iei puțin la analiză, logo-ul nu e „The Butcher”, e „The Hat Butcher”. Adică atenția e mai mult pe pălărie decât pe…

Adi: Așa e, dar, vezi, „the butcher” e cuvântul mai lung aici. Pur și simplu e matematică! Adică, te cam dezavantajează matematica…

Octav: (râde)

Adi: Este un anumit tip de butcher! 

(…)

The Hat Butcher, făurarul nostru de pălării custom made, are și cont de Instagram, de ce să vă mint!

Cum ți-ai lua tu brandul la mișto? Pentru că fii atent, cineva ți-l ia la mișto!

Octav: Cu siguranță! 

Adi: Sper că ți-e clar: cineva ți-l ia la mișto. Cum ți l-ai lua tu la mișto? 

Octav:

S-a trezit un… jumătate român, jumătate slav, dintr-o țară de la Cuca Măcăii, vrând să fie American Cowboy! Octav Șapovalov, din Wild Wild West!

Octav: Da, putem fi și vulgari? ”Ia mai dă-te, mă-n p*** mea, cu pălăriile tale!” 

Pălăria te va trăda! Tu dacă nu te simți bine în pielea ta… eu îți dau o pălărie și o porți în starea asta, pălăria te va trăda! Eu te pot vedea pe stradă și pot zice: „băi, omul ăla nu e împăcat cu el, cu imaginea lui.” Pentru că se vede. 

Adi: Știi sindromul impostorului?

Octav: (râde cu subînțeles) 

Adi: După cum ai râs, înțeleg că da. Cum îl gestionezi, și cum îți vorbește?

Octav: Nu mai este atât de prezent ca la început, când era, realmente, o luptă. Chiar era o luptă!

Adi: Și ce-ți zice?

Octav: Aș putea sumariza exact la ce vorbeam mai devreme, cu „mai dă-te în plm cu pălăriile tale”, că tot încerci să faci tu să pari să… Când se întâmplă asta, e sentimentul ăsta, exact cum ziceai și tu, că tot ce încerci să faci e fără sens, că n-are nicio finalitate încotro te îndrepți, că dacă nu a înflorit până acum așa cum îți dorești, ce sens mai are? Și devine dialogul ăsta oarecum sumbru, în care îmi vine să-mi pun pălăria în ștreang, ca să zic așa! Dar, în același timp, având pe lângă mine oameni care îmi aduc aminte că am reușit să fac și niște lucruri în toată călătoria asta nebună a mea, oarecum se calibrează puțin lucrurile și… vocea aia își mai diminuează din efect.

Ce ai vrea să știe clienții despre The Hat Butcher și nu prea par să știe?

Octav: Ce aș vrea eu să știe oamenii despre brandul meu… Este un brand care produce chestii manuale și asta necesită foarte mult timp. Și, ca ei să și primească produsul pe care îl doresc, trebuie să aibă, la rândul lor, răbdare să primească produsul respectiv, pentru că implică niște procese care, la rândul lor, implică răbdare, timp de așteptare. Treaba asta mă tot bântuie de ceva timp. Tot încerc s-o expun într-un fel sau altul. Dar, având, oarecum, așa, o teamă de cameră, nu-mi place să mă expun foarte mult, eu personal, pe mine. M-a ținut puțin cu mâinile legate.

Octav: Pe vremea când lucram în farmacie, aveam câțiva clienți care veneau și întrebau dacă am primit pâine – în farmacie! De asta zic că, într-un fel, ține oarecum și de client să aibă, nu cer mult, puțin habar, înainte să pună o întrebare, că s-ar putea să ușureze tot procesul. 

La noi, toată lumea te ceartă, nimeni nu te învață. A fost foarte greu să accesez niște lucruri, dar încet-încet lumea a înțeles că „secretul omoară meseria” și că „sharing-ul e posibil să salveze meseria”.

Adi: Foarte mișto asta! (n.r. Și chiar încerc să înlocuiesc certatul cu sfătuitul, în articole de blog ca ăsta)

Octav: E o chestie foarte reală. Adică nu spun doar că sună bine, chiar e reală. Oamenii ăia pe care îi denumim (cu toate că nu-mi place termenul ăsta, am suferit și eu de el la un moment dat), „puriști”. De obicei, puriștii au și o doză mare de egoism. Eu nu pot spune acum că folosesc 100% tehnicile tradiționale de la 1805, cum se foloseau atunci, când se folosea mercur… Se foloseau tot felul de chestii care în ziua de azi nu mai sunt relevante.

Adi: Deci nu faci cu mercur? Aaa… oprim camera și plec, gata! Îmi bag ****! Ce dracu’ n-ai zis, mă, la telefon?! Adică vin pân-aici!!…

Octav: (râde)

[întrerupem acest text pentru un scurt moment seo: pălării custom made, cu Octav, The Hat Butcher.]

Octav: O pui pe cap și nu ești sigur, se vede, 100%. Eee… acolo. Apare dialogul intern și zici: „Bă, e ok că mi-am luat asta? E ok că port asta? Dar ce zice ăla? Ce zice aia? Cum mă vede ăla?” Și îți dai seama că, de fapt, în cele mai multe instanțe, tu n-ai trăit pentru tine! Vizual vorbind, de cele mai multe ori.

Adi: Păi, nu așa și e?

Octav: Păi n-ar trebui să fie! Ar trebui să trăiești pentru tine, chiar și…

Adi: Păi da, dar dacă trăiești pentru tine, nu-ți pasă! Poți să…

Octav: Ba da, poate să-ți pese, de ce să nu vrei să arăți bine? 

Adi: Eu nu cred asta! Eu nu, ți-o spun sincer și în față: eu nu cred asta! Eu cred că dacă nu-ți pasă, arăți ca un hermit, nu te bărbierești, nu te speli… You don’t give a fuck! Aia e „you don’t give a fuck”!

Octav: Da, e foarte important să trăiești și pentru tine, în primul rând!

Ca să fim cinstiți, Octav, aka The Hat Butcher, are și pagină de Facebook, plină cu pălării custom made

Octav: Pentru mine, trend setter-ul e omul care e el și la el în casă, și pe stradă.

Adi: Eu o rezum la chestia asta: „Eeh, nu știți voi!”

Octav: Exact! Despre aia e vorba. Despre aia e vorba! Na, lumea e rea, își caută motive… Lumea e rea pentru că e nesigură pe ea!

Adi: Exact, e foarte multă frică de propria libertate!

Octav: Aia e! Aia e. Aici e conflictul! Bă, în final e despre noi. Cel mai mult timp îl petrecem cu noi. Nu scăpăm de această companie, uneori neplăcută, alteori… Restul e zgomot de fundal și impresie.

Adi: Spune-mi ce face The Hat Butcher fără să-mi spui ce face The Hat Butcher.

Octav: Hm… Te ajut să-ți recapeți încrederea în tine.

Adi: ?! Nooaaaaa… păi spui frumooos! 

Octav: (râde)

Adi: (râde) Trebuie să… nu, nu, nu… trebuie să fie… Păi, nu, păi nu… Ieși tu bine din chestia asta! Ha ha ha!!

(…)

Adi: Ai un slogan?

Octav: Te ajut să-ți ascunzi neîncrederea în tine!

Adi: Super tare e asta! Super-tare!

INTERVIUL VIDEO cu Octav, The Hat Butcher, confecționerul de pălării custom made, e aici, dar e și pe canalul de Youtube (faci cinste cu un subscribe?)

Cât de SINCER ți s-a părut articolul?	0
Și de AMUZANT, cam cât îl găsești?	0
[Loghează-te cu Social Media ca să votezi. Ai Login în bară și la comentarii.]